Sistemul de navigație european Galileo

Am mai scris pe acest blog despre istoria americană a sistemului GPS, dezvoltat de armata americană, pentru ca mai apoi să fie disponibil și pentru aplicații civile. Sistemul este în continuare dezvoltat și gestionat de americani, însă există și planuri pentru a proiecta și construi alternative la el. Galileo este gândit ca una din aceste alternative - sistemul de navigaţie global prin satelit creat de Uniunea Europeană prin intermediul Agenţiei Spaţiale Europeane, cu sediul în Praga, Cehia. Proiectul, care are o valoare totală estimată la 5 miliarde de euro a fost denumit după numele astronomului italian Galileo Galilei. Unul din scopurile sistemului de navigaţie european Galileo este de a oferii o alternativă de mare precizie a sistemului de poziţionare globală pe care ţările din Uniunea Europeană să se poată baza, independent faţă de sistemul rusesc GLONASS şi cel al Statelor Unite, GPS, în cazurile extreme în care ar fi deconectaţi de către operatorii acestora.
Capabilităţile de înaltă precizie vor fi disponibile pentru uz comercial contra cost din partea utilizatorilor. Galileo este destinat pentru a furniza măsurători verticale şi orizontale cu o acurateţe de sub 1 metru, precum şi un mai bun serviciu de poziţionare la altitudini mari faţă de celelalte servicii de navigaţie prin gps.
Galileo oferă un nou sistem de căutare şi salvare (SAR) ca parte al sistemului MEOSAR. Sateliţii vor fi echipaţi cu un emiţător care va transmite semnale de urgenţă de la transmiţătoarele de urgenţă la centrul care se ocupă de operaţiunile de salvare în situaţii de urgenţă, care vor putea iniţia operaţiunea.
La rândul lui, transmiţătorul returnează un mesaj  (RLM) informând victimele că situaţia lor a fost transmisă şi că ajutoarele sunt în drum spre ei.
Primul satelit de test, Galileo, numit GIOVE-A a fost lansat în 28 decembrie 2005, în timp ce primul satelit operaţional a fost lansat în 21 octombrie 2011. Până în decembrie 2015, sistemul de navigaţie Galileo are poziţionaţi pe orbită 12 sateliţi, dintr-un total de 30 propuşi a fi lansaţi până în anul 2020.

Istoria Sistemului de Navigație Galileo

Sistemul de navigaţie a pornit din diferite concepte, propuse de Germania, Franţa şi Italia, care în 1999 s-a redus la unu singur, astfel luând naştere Galileo. Primul stagiu al programului în mod oficial a avut loc în 26 mai 2003, realizat de Uniunea Europeană prin intermediul  Agentia Spatiala Europeana.
Sistemul este destinat în primul rând pentru uz civil, faţă de cele ale Statelor Unite ale Americii (GPS), Rusiei (GLONASS) şi al Chinei (Beidou-1/2, COMPASS), care sunt orientate în principal domeniului militar. Sistemul european va fi închis pentru a putea fi operat în scopuri militare doar în situații excepționale, în cazul unor confruntări militare.
Din punct de vedere al finanţării, sistemul de navigaţie european a avut câteva dificultăţi în stagiul de proiect, deoarece necesită o finanţare de miliarde de euro. În 17 ianuarie 2002, un purtător de cuvânt al proiectului, ca rezultat al presiunilor din partea Statelor Unite şi al celor economice, a declarat: “Galileo este aproape mort”.
Totuşi, câteva luni mai târziu, situaţia s-a îmbunătăți în mod dramatic. Statele membre ale Uniunii Europene au decis că este important să aibă propriul sistem de de poziţionare prin satelit, deoarece Statele Unite ar putea uşor să le blocheze accesul la sistemul propriu în caz de conflict politic. Astfel, în martie 2002 Uniunea Europeană și Agenția Spațială Europeană au decis să finanțeze proiectul, cu un cost care doar pentru perioada până în 2005 s-a cifrat la 1,1 miliarde euro.
Inițial toți cei 30 de sateliți urmau să fie lansați în perioada 2011-2014, iar sistemul să fie perfect funcțional, sub control civil, până în 2019. Costul final estimat este de 3 miliarde de euro, incluzând aici infrastructura terestră dezvoltată în 2006-2007. Totuși, aceste costuri s-au dovedit a fi nerealiste. În 2015 calculele au arătat că estimările au fost depășite cu 50% de costurile efective de implementare, motiv pentru care unele investiții au fost decalate.

Tensiuni SUA – UE

Din cauza că sistemul de navigaţie Galileo este destinat utilizării comerciale cu cea mai mare precizie posibilă, spre deosebire de Statele Unite, unde ca scop principal al utilizării este destinat armatei şi precizia înaltă a semnalului a fost blocată utilizării civile, s-au creat tensiuni între UE şi SUA, acestea din urmă fiind îngrijorate că semnalul sistemului Galileo ar putea fi folosit de către posibili inamici din afară Uniunii Europene pentru a efectua atacuri de natură militară la adresa lor. În cele din urmă, s-a ajuns la un compromis în ceea ce priveşte sistemul Galileo. Acesta urma să-şi continue dezvoltarea ca sistem de navigaţie de mare precizie deschis utilizării civile din orice colţ al lumii, însă pe o frecvenţa diferită faţă de sistemul GPS al Statelor Unite ale Americii.