Piața serviciilor de monitorizare prin GPS la nivel european

Fleet Alliance a realizat un sondaj de opinie la nivel european pentru a evalua în cifre mărimea și amploarea pieței sistemelor de monitorizare prin GPS. Sondajul a fost realizat în 15 state europene - Belgia, Croația, Irlanda, Germania, Slovenia, România, Suedia, Marea Britanie, Polonia, Franța, Olanda, Portugalia, Italia, Spania și Ungaria. Datele au fost colectate prin intermediul a 16 producători de sisteme de monitorizare prin GPS, membre a asociației 1-Fleet Alliance. Iată mai jos și câteva din răspunsurile cele mai relevante, care ne arată dimensiunea pieței și regulile ei.

1.Care este rata de echipare a vehiculelor comerciale cu sisteme de monitorizare prin GPS?
Media europeană s-a fixat aici la nivelul de 21%. Cea mai mică rată de echipare este în Italia, unde doar 5% din vehicule sunt dotate cu astfel de sisteme. România are un procentaj relativ bun, de 25% rată de echipare, în timp ce țara cu cea mai mare rată de echipare este Olanda, unde 80% din vehiculele comerciale sunt monitorizate prin GPS. E interesant de observat aici că state cu economii puternice din sudul și vestul Europei, cum sunt Italia, Franța, Spania și Portugalia au rate extrem de mici de echipare.
 
2.Care sunt industriile care folosesc cel mai mult sistemele de monitorizare prin GPS?
Aici răspunsurile au arătat o situație cu trei domenii care folosesc extrem de mult aceste servicii, mult peste celelalte care urmează în clasament. Aceste trei domenii sunt: Servicii-Mentenanță, Transporturi și Construcții. La ceva distanță ca amploare a cererii pentru sistemele de monitorizare prin GPS, vin apoi domenii cum sunt Curierat, Vânzări auto, Servicii de utilități, Primării, Servicii de intervenție de urgență.
 
3.Care sunt motivele pentru care clienții apelează la serviciile de monitorizare prin GPS?
Și aici se detașează cumva 3 tipuri de motive principale pentru care clienții acestor sisteme apelează la firmele care le livrează. Principalul motiv este acela de creștere a productivității și eficientizare a activității, urmat de reducerea consumurilor de carburant și prevenirea utilizării neautorizate a vehiculelor din flote. Urmează apoi pe lista motivelor de achiziție: prevenirea furturilor (de utilaje, bunuri și carburant), evidența orelor de muncă, monitorizarea și îmbunătățirea stilului de condus al șoferilor. În România principalul motiv este acela de reducere a consumului de carburant și creșterea productivității.
 
4.Există prevederi legale care să interzică firmelor să monitorizeze prin GPS angajații?
La această întrebare situația e mult mai simplă, fiind un singur stat cu astfel de prevederi – Croația, în rest toate statele aleg să nu interzică această activitate.
 
5.În general, au voie companiile să monitorizeze depășirile vitezelor regulamentare de către vehiculele flotelor?
Aici situația este destul de interesantă. Sunt trei state unde acest lucru este interzis – Franța, Slovenia și Suedia, pe când acest lucru este permis în celelalte 12 – Portugalia, România, Irlanda, Olanda, Italia, Belgia, Germania, Marea Britanie, Croația, Ungaria, Polonia și Spania.
 
6.Au voie companiile să utilizeze serviciile de monitorizare prin GPS pentru a-și penaliza angajații care încalcă regulile de circulație din codul rutier?
Interesantă și situația în această privință, fiind 8 state care interzic acest lucru și 7 care permit. Astfel, este interzis asta în Portugalia, România, Olanda, Franța, Belgia, Slovenia, Suedia și Spania și este permisă această activitate în Irlanda, Italia, Germania, Marea Britanie, Croația, Ungaria și Polonia.
 
7.Există o legislație de protecție a datelor care să acopere și protecția datelor colectate prin intermediul sistemelor de monitorizare prin GPS?
Aici din nou se poate vedea o tendință generală la nivel european. Sunt doar două state care nu acoperă prin legislație și protecția datelor personale colectate prin monitorizare prin GPS – Ungaria și Marea Britanie, restul celorlalte 13 state din studiu având o astfel de legislație, inclusiv România.
 
8.Cât timp au dreptul companiile să păstreze datele colectate prin intermediul sistemelor de monitorizare prin GPS?
Aici din nou avem o situație destul de nuanțată. Cel mai puțin se pot păstra aceste date în Portugalia, unde după 7 zile ele trebuie șterse. Pe de altă parte în state precum Irlanda, Croația, Slovenia, Ungaria sau Spania se pot păstra pe perioade nelimitate. În România perioada legală de păstrare a datelor este de 1 an.
 
9.Au angajații dreptul să-și acceseze propriile date de geolocație?
Și aici situația este relativ clară, fiind doar 2 state care interzic acest lucru – Portugalia și Slovenia. În celelalte 13, peste tot este permis, chiar dacă nu peste tot, în orice situație. De pildă în Italia și România trebuie motivată cererea de acces la date.
 
10.Au dreptul angajații să deconecteze sistemele de monitorizare prin GPS în situații cum sunt pauzele, orele în care nu lucrează, zilele libere sau concedii?
E interesant că angajații din Olanda, Marea Britanie, Croația, Ungaria, Polonia și Spania nu au acest drept. Pe de altă parte, angajații din România, precum și cei din Portugalia, Irlanda, Franța, Belgia, Italia, Germania, Slovenia și Suedia au acest drept conferit de lege.
 
11.Informează companiile proprii angajați atunci când montează sistemele de monitorizare prin GPS?
Aici este o practică destul de larg răspândită, în care majoritatea companiilor își informează angajații de instalarea acestor sisteme. Notă discordantă fac se pare doar companiile din Croația și Portugalia.
 
12.Au sindicatele drept de veto cu care să se poată opune implementării soluțiilor de monitorizare prin GPS?
Din nou putem vedea o practică larg răspândită în care acest lucru în general nu este permis de lege. Sindicatele au acest drept conferit de lege doar în Slovenia și Polonia.
 
13.Cum reacționează de regulă angajații la implementarea sistemelor de monitorizare prin GPS?
În 7 din cele 15 țări, majoritatea angajaților e moderat reținută privind implementarea sistemelor. În 5 state, printre care și România, majoritatea angajaților au o atitudine neutră, în 2 state majoritatea lor e moderat proactivă, iar într-un singur stat angajații sunt foarte reținuți – în Ungaria.
 
La finalul colectării datelor, în urma analizării lor, realizatorii studiului au formulat și niște concluzii, împărțind statele europene, în funcție de legislația în vigoare în fiecare dintre ele, în 3 categorii:
 
Țări cu reguli restrictive: Franța, Suedia, Slovenia, Belgia.
Țări cu reguli intermediare: Italia, România.
Țări cu reguli favorabile: Portugalia, Irlanda, Marea Britanie, Olanda, Germania, Croația, Ungaria, Spania, Polonia.
 
Cu această clasificare, confruntată cu situația privind rata de implementare a sistemelor de monitorizare prin GPS, s-a putut concluziona că nu există o legătură directă între gradul de permisivitate al legislației și rata de utilizare a sistemelor, pentru că motivele pentru care managerii de flote aleg să utilizeze sau să nu utilizeze aceste sisteme sunt mai complexe.