Evoluția GPS-ului

Într-un deşert este uşor să te pierzi. Nu sunt drumuri, indicatoare, nici vegetaţie pentru a-ţi oferii indicii legate de locaţie.  Această era situaţia sumbră cu care se confrunta Statele Unite ale Americii împreună cu forţele de coaliţie în timpul crizei din 1990-1991 în Golful Persic, cunoscută sub numele de Operaţiunea Scutul Deşertului / Furtuna Deşertului.
Uneori numit primul război spaţial de către istorici, datorită utilizării la scară largă a sateliţilor spaţiali şi a altor tehnologii pentru a comandă şi controla forţele militare pe câmpul de lupta. “Furtună Deşertului” a marcat un test major al GPS-ului într-un mediu real de lupta.
În ciuda unor neajunsuri la momentul respectiv, folosirea GPS-ului în timpul “copilăriei” sale a revoluţionat operaţiunile de lupta pe teren şi în aer din timpul primului război din golf. 

Scurt istoric al predecesorilor sistemului GPS

Designul sistemului GPS are la bază sisteme mai simple de navigație prin unde radio, cum ar fi LORAN sau Decca Navigator, dezvoltate de armata britanică în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Vine apoi observația corectă a cercetătorului german Friedwardt Winterberg, care demonstrează în 1956 că ceasurile atomice funcționează mai precis în spațiu decât pe pământ. Un alt pas important e consemnat un an mai târziu, când rușii lansează satelitul Sputnik. Doi cercetători americani monitorizează transmisiile radio ale acestuia și pe baza analizei reușesc să indice poziția satelitului.
Cercetările continuă, iar în 1960 se finalizeză cu testarea reușită a primului sistem de navigație prin satelit, denumit TRANSIT.
În 1970, e dezvoltat sistemul OMEGA, primul sistem de navigație prin unde radio cu răspândire globală. Limitările acestuia fac totuși ca cercetările să continue. Războiul rece impulsionează atenția acordată acestui domeniu și decoperirile ulterioare, pentru că Statele Unite simt amenințarea armelor nucleare și doresc să obțină un avantaj în fața adversarilor militari.
 

Evoluția GPS-ului: Din “Furtuna Deșertului” la Utilizatorii de Azi

Printre numeroasele utilizări ale GPS-ului în operaţiunea Furtună Deşertului, navigarea s-a dovedit a fi o capacitate crucială pentru a duce un război în deşert. Semnalele GPS au permis forţelor coaliţiei pentru a naviga şi a dejuca manevrele militare ale inamicului şi, de asemenea, puteau trace cu o acurateţe fără precedent în deşertul vast aproape 24 ore pe zi, în ciuda condiţiilor dificile. GPS-ul a oferit forţelor militare ale coaliţiei un avantas distinct faţă de inamic: au avut posibilitatea de a naviga în regiuni din Irak, unde însuşi irakienii au refuzat să intre.
Cu toate acestea, în timpul operaţiunii Furtună Deşertului, constelaţia GPS se afla încă la câţiva ani distanţă de a fi funcţională la capacitatea maximă. În 1991 existau doar 19 sateliţi pe orbită, se întindea pe trei generaţii de satilit GPS – GPS I, II şi IIA – care furnizau până la 20 ore de acoperire 3-D cu performanţe acceptabile, în timp ce este nevoie de 24 de sateliţi pentru o acoperire 100% la nivel global.
GPS-ul a ajuns la capacitatea să completă de utilizare în 1993. Între timp, forţele armate detaşate în deşert purtau receptoare care cântăreau câteva kilograme, fapt ce incetina operaţiunile. Multe unităţi foloseau chiar dispozitive de dimentiunea unui rucsac numite “manpacks” pentru a intercepta semnalele.
După războiul din golf, armata SUA a anunţat că va instala receptoare GPS pe toate vehiculele blindate.
GPS-ul a continuat să fie folosit în operaţiuni, precum cea din Somalia, din 1993, “Restabilirea Speranţei”, când cu ajutorul GPS-ului s-au paraşutat alimente şi provizii pentru zonele îndepărtate ale Somaliei, unde nu existau hărţi şi sisteme de navigaţie la sol.
De fapt, succesul militar din conflictul ce a avut loc în Golful Persic a dat impulsul GPS-ului comercial. În 1996 printr-o directiva anunţată de preşedintele din acel timp al Statelor Unite, Bil Clinton, anunţă gestionarea GPS-ului că un bun naţional. Doi ani mai târziu, au fost anunţate oficial planuri de a întării precizia pentru utilizarea civilă cu două noi semnale.
Capabilităţile sistemelor GPS sunt utilizate în întreagă lume de miliarde de oameni în dispozitivele de consum, profesionale sau militare. Fie că se efectuează o plata la benzinariese retrag bani de la un bancomat, folosim agricultură precisă, sau efectuăm transporturi internatioanale, GPS-ul îmbunătăţeşte constant viaţă modernă.